furcărie

română

Etimologie

Din furcă + sufixul -ărie.

Pronunție

• AFI: /fur.kə'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului furcărie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furcărie	furcării
Articulat	furcăria	furcăriile
Genitiv-Dativ	furcăriei	furcăriilor
Vocativ	furcărie	furcăriilor

1. (rar) șezătoare la care se toarce cu furca; furcă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online