toarce

română

Etimologie

Din latină torquere.

Pronunție

• AFI: /'to̯ar.ʧe/

Verb

Conjugarea verbului toarce
Infinitiv	a toarce
Indicativ prezent pers. 1 sg.	torc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să toarcă
Participiu	tors
Conjugare	III

1. a transforma în fire (cu ajutorul fusului).
2. a scoate un sforăit ușor și prelung asemănător cu sfârâitul fusului.
3. (înv.) a vira, a schimba direcția.

Expresii

• A-și toarce pe limbă = a se gândi bine înainte de a vorbi.

Traduceri

Traduceri