furchiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din furcă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /fur'ki.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
furchiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furchiță furchițe
Articulat furchița furchițele
Genitiv-Dativ furchiței furchițelor
Vocativ furchiță furchițelor
  1. (pop., rar) furcuță.


Traduceri

Referințe