garniță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din sârbocroată grnac, poloneză garniec, rusă гарнek (garnec).

Pronunție

  • AFI: /'gar.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
garniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ garniță garnițe
Articulat garnița garnițele
Genitiv-Dativ garniței garnițelor
Vocativ garniță garnițelor
  1. vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide.


Traduceri

Anagrame

Referințe