garniță
română
Etimologie
Din sârbocroată grnac, poloneză garniec, rusă гарнek (garnec).
Pronunție
- AFI: /'gar.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului garniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | garniță | garnițe |
| Articulat | garnița | garnițele |
| Genitiv-Dativ | garniței | garnițelor |
| Vocativ | garniță | garnițelor |
- vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online