metal

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză métal.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
metal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ metal metale
Articulat metalul metalele
Genitiv-Dativ metalului metalelor
Vocativ metalule metalurilor
  1. nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; (p.ext.) aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc.
  2. (fig.) bani.
  3. (pop.; la pl.) substanță chimică.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, care provine din franceza veche metal < latină metallum. Provine din greacă antică μέταλλον (métallon, "mină, carieră"), derivat din μέταλλευειν (métalleuein, "a extrage, a exploata, a scoate") < de origine necunoscută, poate din μέταλλαν (métallan, "a căuta").

Pronunție

  • AFI: /'mɛtəl/


Substantiv

metal, (nenumărabil și numărabil; pl. metals)

  1. (chim.) metal
    The sword was made from a strong type of metal.
  2. (spec.) pietriș, macadam
  3. (în heraldică) tinctură deschisă de metal; argintiu; auriu
  4. (spec.) sticlă topită
  5. (muz.) heavy metal
  6. (înv. și fig.) ardoare, avânt, înflăcărare
  7. (min.) minereu
  8. (ieșit din uz) mină, carieră
  9. (în Anglia, ieșit din uz, la pl.) șină

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Omofone


Adjectiv

metal (comp. more metal, sup. most metal)

  1. (muz.) de heavy metal

Sinonime


Verb


Conjugarea verbului
to metal
Infinitiv to metal
Prezent simplu
pers. 3 sg.
metals
Trecut simplu metalled
Participiu trecut metalled
Participiu prezent metalling
  1. a pune pietriș pe, a macadamiza

Referințe