gener

Vezi și : gêner

catalană

(català)

Variante

• giner

Etimologie

Din occitană veche, care provine din latină populară *jen(u)arius < latină iānuārius („ianuarie”). Confer occitană gener, franceză janvier și spaniolă enero.

Pronunție

• (occidental) AFI: /d͡ʒeˈneɾ/
• (central, oriental) AFI: /ʒəˈne/

Substantiv

gener m., geners pl.

1. ianuarie

Vezi și

• calendari gregorià
• mes

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *ǵm̥ros, care provine din rădăcina *ǵem-.

Pronunție

• AFI: /ˈɡe.ner/

Substantiv

Declinarea substantivului gener
m.	Singular	Plural
Nominativ	gener	generī
Genitiv	generī	generōrum
Dativ	generō	generīs
Acuzativ	generum	generōs
Ablativ	generō	generīs
Vocativ	gener	generī

1. ginere

Vezi și

• nepos
• neptis
• nurus

Descendenți

descendenți

aromână: dziniri, dzinire asturiană: xenru catalană: gendre francoprovensală: gendro franceză: gendre friulană: zinar, ginar galiciană: xenro italiană: genero

occitană: gendre portugheză: genro română: ginere sardă: géneru, génniru siciliană: jenniru, ienniru spaniolă: yerno venețiană: zendro, zènero, xènero

Referințe

• Wiktionary