germ

Vezi și : germ., Germ.

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză medie germe < latină germen ‎(„germen, embrion, sămânță”).

Pronunție

• (Anglia) AFI: /dʒəːm/
• (SUA) AFI: /dʒɝm/

Substantiv

germ, pl. germs

1. (biol.) microb; (p.ext.) bacterie

   I'm a hypochondriac, so germs really scare me!

2. (med.) agent patogen
3. (fig.) germen, cauză, sămânță, început

   The germ of civil liberty.

4. (bot.) germen, embrionul plantei

Sinonime

• 1: (biol.) microbe
• 3: origin, source
• 4: (bot.) embryo, (spec.) seed

Cuvinte derivate

• germicidal
• germicide
• germicidal
• germicide
• germinal
• germinate
• germination
• germinative

Cuvinte compuse

• germ warfare
• germ cell
• germ layer
• germ plasm
• germ theory

Verb

Conjugarea verbului to germ
Infinitiv	to germ
Prezent simplu pers. 3 sg.	germs
Trecut simplu	germed
Participiu trecut	germed
Participiu prezent	germing

1. a germina
2. (argou) a crește necontrolat, ca un parazit

Sinonime

• 1: germinate

Vezi și

• bacteria
• microbe
• parasite
• virus

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary