ghiotura
Etimologie
Din turcă götürü.
Pronunție
- AFI: /ˈɡjo.tu.ra/
Substantiv
| Declinarea substantivului ghiotură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ghiotură | invariabil |
| Articulat | ghiotura | invariabil |
| Genitiv-Dativ | ghioturii | invariabil |
| Vocativ | ghiotură | invariabil |
Locuțiuni
- (loc.adv.) (pop. și fam.) Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare; fără nici o deosebire; cu grămada.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via dexonline