giroplan

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză gyroplane.

Pronunție

  • AFI: /ʤi.ro'plan/


Substantiv


Declinarea substantivului
giroplan
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ giroplan giroplane
Articulat giroplanul giroplanele
Genitiv-Dativ giroplanului giroplanelor
Vocativ giroplanule giroplanelor
  1. autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu aripă fixă de avion.


Traduceri

Referințe