autogir
română
Etimologie
Din franceză autogire.
Pronunție
- AFI: /a.u.toˈʤir/
Substantiv
| Declinarea substantivului autogir | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | autogir | autogire |
| Articulat | autogirul | autogirele |
| Genitiv-Dativ | autogirului | autogirelor |
| Vocativ | autogirule | autogirelor |
- aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online