autogir

română

Etimologie

Din franceză autogire.

Pronunție

• AFI: /a.u.toˈʤir/

Substantiv

Declinarea substantivului autogir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	autogir	autogire
Articulat	autogirul	autogirele
Genitiv-Dativ	autogirului	autogirelor
Vocativ	autogirule	autogirelor

1. aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arguțio
• găurito

Referințe

• DEX '98 via DEX online