glăsuire

română

Etimologie

Din a glăsui.

Pronunție

• AFI: /glə.su'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului glăsuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	glăsuire	glăsuiri
Articulat	glăsuirea	glăsuirile
Genitiv-Dativ	glăsuirii	glăsuirilor
Vocativ	glăsuire	glăsuirilor

1. acțiunea de a glăsui și rezultatul ei.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Într-o glăsuire = cu toții; de comun acord.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• agrișule
• grăsulie

Referințe

• DEX '98 via DEX online