gonitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din gonitor.

Pronunție

  • AFI: /go.ni'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
gonitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gonitoare gonitoare
Articulat gonitoarea gonitoarele
Genitiv-Dativ gonitoarei gonitoarelor
Vocativ gonitoareo gonitoarelor
  1. vită cornută care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii).


Traduceri

Referințe