gornic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Probabil din slavă (veche) *gorĩnikŭ (< goramunte, pădure”).

Pronunție

  • AFI: /'gor.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
gornic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gornic gornici
Articulat gornicul gornicii
Genitiv-Dativ gornicului gornicilor
Vocativ gornicule gornicilor
  1. (reg.) pădurar, pândar.
  2. (entom.) croitor.


Traduceri

Referințe