grăbire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) grăbi.

Pronunție

  • AFI: /grə'bi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
grăbire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grăbire grăbiri
Articulat grăbirea grăbirile
Genitiv-Dativ grăbirii grăbirilor
Vocativ grăbire grăbirilor
  1. acțiunea de a (se) grăbi; grabă.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe