grăbire

română

Etimologie

Din a (se) grăbi.

Pronunție

• AFI: /grə'bi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului grăbire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grăbire	grăbiri
Articulat	grăbirea	grăbirile
Genitiv-Dativ	grăbirii	grăbirilor
Vocativ	grăbire	grăbirilor

1. acțiunea de a (se) grăbi; grabă.

Locuțiuni

• (loc.adv.) (înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online