grănicer

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din graniță + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /grə.ni'ʧer/


Substantiv


Declinarea substantivului
grănicer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grănicer grăniceri
Articulat grănicerul grănicerii
Genitiv-Dativ grănicerului grănicerilor
Vocativ grănicerule grănicerilor
  1. militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe