greș

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a greși (derivat regresiv).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
greș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ greș greșuri
Articulat greșul greșurile
Genitiv-Dativ greșului greșurilor
Vocativ greșule greșurilor
  1. (înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) greșeală.

Locuțiuni

Expresii

  • A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere
  • (înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva)
  • (reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit


Traduceri

Referințe