perfect

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină perfectus, germană perfekt.

Pronunție

  • AFI: /per'fekt/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
perfect
Singular Plural
Masculin perfect perfecți
Feminin perfectă perfecte
Neutru perfect perfecte
  1. care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit.
  2. (adesea adverbial) absolut, deplin, complet, total.
  3. (adverbial; eliptic) îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
perfect
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ perfect perfecte
Articulat perfectul perfectele
Dativ-Genitiv perfectului perfectelor
Vocativ perfectule perfectelor
  1. timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut; trecut.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe