grinota

română

Etimologie

Din franceză grignoter.

Pronunție

• AFI: /gri.no'ta/

Verb

Conjugarea verbului grinota
Infinitiv	a grinota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	grinotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să grinoteze
Participiu	grinotat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• giranto
• ignorat

Referințe

• DEX '98 via DEX online