contur

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză contour.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
contur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contur contururi
Articulat conturul contururile
Dativ-Genitiv conturului contururilor
Vocativ conturule contururilor
  1. linie închisă care mărginește o parte dintr-o suprafață, (p.ext.) un corp, un obiect.
  2. reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe