grunzen

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus grunzen < proto-germanică *grunnatjaną < *grunnōną.

Înrudit cu engleză grunt, daneză grynte și suedeză grymta.

Pronunție

  • AFI: /ɡʀʊnʦən/


Verb


Conjugarea verbului
grunzen
Infinitiv grunzen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
grunzt
grunzt
Indicativ imperfect grunzte
Participiu perfect gegrunzt
Verb auxiliar haben
  1. a mormăi, a mormorosi

Referințe