grunzen
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus grunzen < proto-germanică *grunnatjaną < *grunnōną.
Înrudit cu engleză grunt, daneză grynte și suedeză grymta.
Pronunție
- AFI: /ɡʀʊnʦən/
Verb
| Conjugarea verbului grunzen | |
| Infinitiv | grunzen |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
grunzt grunzt |
| Indicativ imperfect | grunzte |
| Participiu perfect | gegrunzt |
| Verb auxiliar | haben |