hârâitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din hârâitor.

Pronunție

  • AFI: /hɨ.rɨ.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
hârâitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hârâitoare hârâitori
Articulat hârâitoarea hârâitorile
Genitiv-Dativ hârâitorii hârâitorilor
Vocativ hârâitoare hârâitorilor
  1. jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit.


Traduceri

Referințe