hăcuire
română
Etimologie
Din a hăcui.
Pronunție
- AFI: /hə.ku'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului hăcuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hăcuire | hăcuiri |
| Articulat | hăcuirea | hăcuirile |
| Genitiv-Dativ | hăcuirii | hăcuirilor |
| Vocativ | hăcuire | hăcuirilor |
- (reg.) acțiunea de a hăcui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online