hăcui

română

Etimologie

Din germană hacken.

Pronunție

• AFI: /hə.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului hăcui
Infinitiv	a hăcui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	hăcuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să hăcuiască
Participiu	hăcuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți.

Cuvinte derivate

• hăcuire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• achiu

Referințe

• DEX '98 via DEX online