hărțuire

română

Etimologie

Din a hărțui.

Pronunție

• AFI: /hər.ʦu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului hărțuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hărțuire	hărțuiri
Articulat	hărțuirea	hărțuirile
Genitiv-Dativ	hărțuirii	hărțuirilor
Vocativ	hărțuire	hărțuirilor

1. acțiunea de a (se) hărțui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online