hărțuire
română
Etimologie
Din a hărțui.
Pronunție
- AFI: /hər.ʦu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului hărțuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hărțuire | hărțuiri |
| Articulat | hărțuirea | hărțuirile |
| Genitiv-Dativ | hărțuirii | hărțuirilor |
| Vocativ | hărțuire | hărțuirilor |
- acțiunea de a (se) hărțui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online