hărțui

română

Variante

• hârțui

Etimologie

Din harță + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /hər.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului hărțui
Infinitiv	a hărțui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	hărțuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să hărțuiască
Participiu	hărțuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa.
2. (v.tranz.) (reg.) a întărâta, a zădărî un câine.
3. (v.tranz.) a desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc.
4. (v.refl. recipr.) a purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.

Cuvinte derivate

• hărțuială
• hărțuire
• hărțuit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ahturi

Referințe

• DEX '98 via DEX online