De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din bulgară хамут (hamut), rusă хомут (homut).
Substantiv
Declinarea substantivului
hamut |
| n. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
hamut |
hamuturi |
| Articulat |
hamutul |
hamuturile |
| Genitiv-Dativ |
hamutului |
hamuturilor |
| Vocativ |
hamutule |
hamuturilor |
- (înv.) gâtar (la ham).
