hemină

română

Etimologie

Din franceză hémine.

Pronunție

• AFI: /he'mi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului hemină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hemină	hemine
Articulat	hemina	heminele
Genitiv-Dativ	heminei	heminelor
Vocativ	hemină	heminelor

1. substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înhame

Referințe

• DEX '98 via DEX online