clorură

română

Etimologie

Din franceză chlorure.

Pronunție

• AFI: /klo'ru.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului clorură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clorură	cloruri
Articulat	clorura	clorurile
Genitiv-Dativ	clorurii	clorurilor
Vocativ	clorură	clorurilor

1. sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică.

Cuvinte compuse

• clorură de sodiu
• clorură mercurică
• clorura mercuroasă
• clorură de var
• clorură de vinil
• clorură de polivinil

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cruralo

Referințe

• DEX '98 via DEX online