De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din poloneză herb.
Substantiv
Declinarea substantivului
herb |
| n. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
herb |
herburi |
| Articulat |
herbul |
herburile |
| Genitiv-Dativ |
herbului |
herburilor |
| Vocativ |
herbule |
herburilor |
- (înv.) stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc.
- (fig.) origine, neam nobil.
