hirtă

română

Etimologie

Din germană Viertel.

Pronunție

• AFI: /'hir.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului hirtă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hirtă	hirte
Articulat	hirta	hirtele
Genitiv-Dativ	hirtei	hirtelor
Vocativ	hirtă	hirtelor

1. (reg.) unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hâtri

Referințe

• DEX '98 via DEX online