pogon
română
Etimologie
Din bulgară погон (pogon).
Pronunție
- AFI: /po'gon/
Substantiv
| Declinarea substantivului pogon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pogon | pogoane |
| Articulat | pogonul | pogoanele |
| Genitiv-Dativ | pogonului | pogoanelor |
| Vocativ | pogonule | pogoanelor |
- unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, a cărei mărime variază, după epoci și regiuni, în jurul unei jumătăți de hectar.
- bucată de pământ (agricol) de un pogon; teren cultivat, plantație de această mărime.
- cantitate de produse obținute de pe un pogon.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online