hotărnici

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din hotarnic.

Pronunție

  • AFI: /ho.tər.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
hotărnici
Infinitiv a hotărnici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
hotărnicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să hotărnicească
Participiu hotărnicit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a pune sau a constitui hotar unei proprietăți, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta.


Traduceri

Anagrame

Referințe