constitui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză constituer < latină constituere.

Pronunție

  • AFI: /kons.ti.tuˈi/


Verb


Conjugarea verbului
constitui
Infinitiv a constitui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
constitui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să constituie
Participiu constituit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înființa, a (se) organiza.
  2. (v.tranz.) a avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (jur.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal


Traduceri

Referințe