hun

română

Din franceză Huns < latină Hunni.

Declinarea substantivului hun
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hun	huni
Articulat	hunul	hunii
Genitiv-Dativ	hunului	hunilor
Vocativ	hunule	hunilor

persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. iV-V, a pătruns până în apusul Europei, trecând și prin țara noastră.