hun

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză Huns < latină Hunni.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
hun
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hun huni
Articulat hunul hunii
Dativ-Genitiv hunului hunilor
Vocativ hunule hunilor
  1. persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. iV-V, a pătruns până în apusul Europei, trecând și prin țara noastră.


Traduceri

Referințe