ibum

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză ibum.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ibum
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ibum invariabil
Articulat ibumul invariabil
Genitiv-Dativ ibumului invariabil
Vocativ ibumule invariabil
  1. dispoziție a legilor vechilor evrei, potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe