ic

română

Etimologie

Din maghiară ík (versiunea literară ék).

Pronunție

• AFI: /ik/

Substantiv

Declinarea substantivului ic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ic	icuri
Articulat	icul	icurile
Genitiv-Dativ	icului	icurilor
Vocativ	icule	icurilor

1. (reg.) pană de despicat lemne.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online