ic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară ík (versiunea literară ék).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ic icuri
Articulat icul icurile
Genitiv-Dativ icului icurilor
Vocativ icule icurilor
  1. (reg.) pană de despicat lemne.


Traduceri

Referințe