pană

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
pană

română

Variante

Etimologie

Din latină pinna.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
pană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pană pene
Articulat pana penele
Dativ-Genitiv penei penelor
Vocativ pană penelor
  1. fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecția lui și la zbor, compusă dintr-un cotor pe care sunt așezate simetric, de-o parte și de alta, fire (pufoase).
  2. smoc de pene sau aripă care servește la diverse scopuri practice gospodărești.
  3. (la pl.) pene de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora, care servesc la umplerea pernelor, a saltelelor etc.; (p.ext.) așternut (moale) de pat (cu pene, fulgi etc.).
  4. pană de gâscă, ascuțită și despicată la vârf, întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală; (p.gener.) toc de scris, condei; ceea ce servește la scris.
  5. (fig.) scriere, scris; stil, fel de a scrie al unui scriitor; arta de a scrie; (p.ext.) scriitor.
  6. dispozitiv făcut din cotor de pană, care serveștețină cârligul undiței la adâncimea dorită.
  7. podoabă din pene, care se poartă la pălărie, în păr etc.
  8. (pop.) podoabă pentru pălărie făcută din flori (naturale sau artificiale); (p.restr.) floare.
  9. piesă de lemn sau de metal (de forma unei prisme), întrebuințată la despicarea lemnelor, la detașarea unor bucăți dintr-un material, la fixarea sau la înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașini, a unor elemente de construcție etc.
  10. (tipogr.) piesă care se intercalează între matrițele de linotip, pentru a le spația.
  11. felioară de slănină cu care se împănează carnea ce urmeazăfie friptă.
  12. partea ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vârf.
  13. partea lată, plată a unor obiecte, instrumente etc.; lamă.
  14. bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza; cordar.
  15. parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcția de mișcare a navei.
  16. placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale.
  17. ancie (la un instrument muzical de suflat).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; p.ext. prost îmbrăcat, zdrențăros
  • Smuls de pene = rușinat, umilit
  • A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a certa, a mustra (pe cineva)


Traduceri

Etimologie

Din franceză panne.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
pană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pană pene
Articulat pana penele
Dativ-Genitiv penei penelor
Vocativ pană penelor
  1. oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul.
  2. situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta.

Expresii

  • (fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani


Traduceri

Referințe