im

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină limus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
im
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ im imuri
Articulat imul imurile
Genitiv-Dativ imului imurilor
Vocativ imule imurilor
  1. (reg.) noroi, murdărie.


Traduceri

Etimologie

Din ima.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru ima.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru ima.
  3. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru ima.

Referințe