noroi

De la Wikționar, dicționarul liber
Noroi

română

Etimologie

Din slavă naroj („elan, impuls”), din riti („a mișca”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
noroi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ noroi noroaie
Articulat noroiul noroaiele
Genitiv-Dativ noroiului noroaielor
Vocativ noroiule noroaielor
  1. pământ amestecat cu apă și muiat.
    După ploaie, pe drumul de țară era noroi.
    Era mult noroi pe drum.
    Era plin de noroi pe pantaloni.
  2. (fig.) ceea ce murdărește și trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Paronime

Expresii

  • A împroșca pe cineva cu noroi sau a zvârli cu noroi în cineva = a calomnia, a defăima pe cineva


Traduceri

Etimologie

Din noroi.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) noroi
Infinitiv a (se) noroi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) noroiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) noroiască
Participiu noroit
Conjugare IV
  1. (v.refl. și tranz.) a (se) afunda în noroi, a (se) împotmoli în noroi; a (se) murdări cu noroi.
    Carul s-a noroit în drum.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Referințe

Dexonline