imediatețe
română
Etimologie
Din imediat + sufixul -ețe (după franceză immédiateté).
Pronunție
- AFI: /i.me.di.a'te.ʦe/
Substantiv
| Declinarea substantivului imediatețe | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | imediatețe | invariabil |
| Articulat | imediatețea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | imediateții | invariabil |
| Vocativ | imediatețe | invariabil |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online