imediatețe

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din imediat + sufixul -ețe (după franceză immédiateté).

Pronunție

  • AFI: /i.me.di.a'te.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
imediatețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imediatețe invariabil
Articulat imediatețea invariabil
Genitiv-Dativ imediateții invariabil
Vocativ imediatețe invariabil
  1. (rar) caracter imediat al unei acțiuni, al unui fapt.
  2. urgență.


Traduceri

Referințe