impediment

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină impedimentum. Confer italiană impedimento.

Pronunție

  • AFI: /im.pe.di'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
impediment
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ impediment impedimente
Articulat impedimentul impedimentele
Genitiv-Dativ impedimentului impedimentelor
Vocativ impedimentule impedimentelor
  1. piedică, obstacol în calea realizării unei intenții.


Traduceri

Referințe