cale

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină callis.

Pronunție

  • AFI: /'ka.le/


Substantiv


Declinarea substantivului
cale
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cale căi
Articulat calea căile
Dativ-Genitiv căii căilor
Vocativ cale căilor
  1. fâșie de teren special amenajată pentru a înlesni circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor; drum.
  2. (art.; urmat de determinări care indică numele) nume dat unor străzi lungi și largi.
  3. arteră de pătrundere într-un oraș, făcând legătura cu o șosea importantă.
  4. element al unei construcții pe care se deplasează un aparat sau o mașină.
  5. succesiune de linii și centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități.
  6. călătorie.
    Dor de cale.
  7. distanță, depărtare.
    A mers cale de două ceasuri.
  8. (fig.) direcție luată de o dezvoltare, de o acțiune, de o mișcare; linie.
  9. metodă, mijloc, modalitate, procedeu.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A fi (sau a sta, a se pune) în calea cuiva sau a-i sta cuiva în cale = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă un lucru etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi
  • A ieși(sau a se duce) în calea cuiva = a întâmpina pe cineva
  • A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti că este nimerit
  • Calea-valea = treacă-meargă, așa și așa, fie
  • Ce mai calea-valea = ce mai încolo și încoace; pe scurt, în concluzie
  • A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; a sfătui, a îndruma; a pedepsi pe cineva
  • A fi pe cale de a...(sau să...) = a fi aproape să..., pe punctul să..., gata de a..
  • A face(sau a apuca) calea întoarsă = a se întoarce din drum
  • Cale bună! = formulă de urare la plecarea cuiva drum bun!


Traduceri

Referințe