impieta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză empiéter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
impieta
Infinitiv a impieta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
impietez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să impieteze
Participiu impietat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a interveni în treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza.


Traduceri

Referințe