interveni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză intervenir < latină intervenire.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.ve'ni/


Verb


Conjugarea verbului
interveni
Infinitiv a interveni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
intervin/interviu
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să intervină/intervie
Participiu intervenit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă.
  2. a se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa.
  3. a se ivi, a surveni, a se întâmpla.
    A interveni o schimbare.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe