impietate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză impiété < latină impietas, impietatis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
impietate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ impietate impietăți
Articulat impietatea impietățile
Genitiv-Dativ impietății impietăților
Vocativ impietate impietăților
  1. lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; (p.gener.) atitudine jignitoare, lipsită de respect față de cineva sau de ceva care merită întreaga considerație; sacrilegiu.


Traduceri

Anagrame

Referințe