impromptu
Etimologie
Din franceză impromptü.
Pronunție
- AFI: /im.promp'ty/
Substantiv
| Declinarea substantivului impromptu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | impromptu | impromptuuri |
| Articulat | impromptuul | impromptuurile |
| Genitiv-Dativ | impromptuului | impromptuurilor |
| Vocativ | impromptuule | impromptuurilor |
- compoziție muzicală instrumentală cu caracter de improvizație și de obicei lirică, agitată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online