inconvenient

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză inconvénient < latină inconveniens, inconvenientis.

Pronunție

  • AFI: /in.kon.ve.ni'ent/


Substantiv


Declinarea substantivului
inconvenient
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inconvenient inconveniente
Articulat inconvenientul inconvenientele
Genitiv-Dativ inconvenientului inconvenientelor
Vocativ inconvenientule inconvenientelor
  1. neajuns, dezavantaj; dificultate, obstacol, piedică.


Traduceri

Referințe