incuba
română
Etimologie
Din franceză incuber.
Pronunție
- AFI: /in.ku'ba/
Verb
| Conjugarea verbului incuba | |
| Infinitiv | a incuba |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
incubez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să incubeze |
| Participiu | incubat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (med.) a infiltra un agent patogen în organism, pentru a urmări reacția organismului la acesta.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online