insist

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din insista.

Pronunție

  • AFI: /inˈsist/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru insista.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru insista.





engleză

(English)

Etimologie

În parte din franceză medie insister (din latină īnsistere) și insistence prin derivare regresivă.

Pronunție

  • AFI: /ɪnˈsɪst/


Verb


Conjugarea verbului
to insist
Infinitiv to insist
Prezent simplu
pers. 3 sg.
insists
Trecut simplu insisted
Participiu trecut insisted
Participiu prezent insisting
  1. (cu on, upon sau that + forma normală a verbului) a insista
    The defendant insisted on his innocence.
  2. (uneori cu on, upon sau that + forma normală a verbului) a insista, a cere, a solicita
    The Prime Minister insisted that his Chancellor resign.
  3. (ieșit din uz, în special geom.) a se baza pe

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe