cere

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină quaerere.

Pronunție

  • AFI: /'ʧe.re/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cere
Infinitiv a (se) cere
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cer
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ceară
Participiu cerut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință.
    A cere să i se facă dreptate.
    A cere o carte.
    A cere un sfat.
    A cere un ajutor.
  2. a face unei fete propuneri de căsătorie.
  3. a cerși.
  4. a pretinde ceva în aza unui drept; a reclama, a revendica.
    Copilul mic cere multă atenție.
  5. a impune; a face să fie necesar.
  6. a dori, a pofti; a voi.
    Ochii văd, inima cere.
  7. (v.refl.) a [avea] căutare, a fi solicitat.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să...
  • A cere (cuiva) socoteală (sau cont, înv., seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva)


Traduceri

Referințe